Dosar Dosar Nr. 15 Numarul 15

ACHIZIŢIILE PUBLICE: legislaţie nouă, cu bile albe şi negre. Îmbunătăţiri legislative, neajunsuri şi „specialişti“ creaţi în trei zile

achizitii-1

Legislaţia privind achiziţiile a fost modificată de la jumătatea acestui an printr-un set de patru acte normative, înlocuind-o practic pe cea valabilă anterior. Cu toate acestea, specialiştii identifică în continuare o serie consistentă de neajunsuri care ţin, pe de o parte, de lipsa unei coordonări între legi şi normele de aplicare (legile au fost adoptate în regim de urgenţă pentru ca România să se alinieze la legislaţia aplicabilă Uniunii Europene), iar pe de alta de absenţa campaniilor de instruire şi informare a celor care realizează achiziţiile, în condiţiile în care în urma absolvirii unor cursuri de doar trei zile, persoanele care le urmează primesc diplomă de expert.

O analiză realizată de Daniel Condrea, expert în achiziţii Vasile Măriuţă, auditor financiar

Modificarea reglementărilor-cadru în domeniul achizițiilor publice a intervenit ca urmare a obli­ga­ției de transpunere în dreptul na­țional a normelor Uniunii Europene şi au fost, transpuse în legislația națională prin patru acte normative de nivel primar – Legea 98/2016 pri­vind achizițiile publice, Legea 99/2016 privind achizițiile sectoriale, Legea 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de sevicii, Legea 101/2016 privind remediile și căile de atac), precum și trei acte normative de nivel secundar – H.G. 395/2016, H.G. 394/2016, al treilea fiind încă în curs de elaborare. Vom enumera principalele modificări aduse de noile legi privind achizițiile publice (clasice) și achizițiile sectoriale.

Pragurile pentru demararea unei proceduri:

– 600.129 lei, pentru contractele de achiziție publică/acorduri cadru de produse și servicii;

– 23.227.215 lei, pentru contractele de achiziție publică/acorduri cadru de lucrări;

– 3.334.050 lei, pentru contractele de achiziție publică/acorduri cadru de servicii care au ca obiect servicii sociale și alte servicii specifice.

Astfel, autoritatea contractantă are dreptul de a achiziționa direct produse sau servicii în cazul în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică de 132.519 lei, respectiv lucrări, în cazul în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică de 441.730 lei. Pentru valori estimate (totale pe an, CPV și/sau pe contract de finanțare) cuprinse între 132.519 lei și 600.129 lei pentru achiziția de produse/servicii și între 441.730 lei și 23.227.215 lei (valori fără TVA) pentru achiziția de lucrări se va aplica „procedura simplificată”, vechea „cerere de ofertă”.

Reducerea termenelor procedurale

– Licitație deschisă: perioada cuprinsă între data inițieirii procedurii și data depunerii ofertei scade de la 52 zile la 35 zile, cu posibilitatea de reducere până la 15 zile dacă o stare de urgență demonstrată corespunzător face imposibilă respectarea termenului, respectiv 6 zile în cazul în care se acceptă depunerea ofertelor prin mijloace electronice;

– Licitația restrânsă: depunerea candidaturii 30 zile standard/15 zile pentru stare de urgență; depunere oferte: 30 zile standard/10 zile pentru starea de urgenţă;

– Procedura simplificată: 10 zile pentru achiziţia de servicii sau produse (6 zile pentru achiziţia de produse de complexitate redusă); 15 zile pentru achiziţia publică de lucrări.

– În caz de urgenţă: 9 zile pentru lucrări 6 zile pentru produse şi servicii.

Introducerea de noi criterii de atribuire

Pentru determinarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, se aplică unul dintre următoarele criterii de atribuire: prețul cel mai scăzut, costul cel mai scăzut, cel mai bun raport calitate-preț (obligatoriu pentru serviciile intelectuale și serviciile sociale), cel mai bun raport calitate-cost (obligatoriu pentru serviciile intelectuale și serviciile sociale).

Au fost introduse, prin lege, două noi proceduri: negociere competitivă, parteneriatul pentru inovare. De asemenea, a fost introdus conceptul de strategie anuală de achiziții publice întocmit de autoritatea contractantă în ultimul trimestru al anului pentru anul următor, strategie ce trebuie să conțină totalitatea proceselor de achiziție publică planificate a fi lansate pe parcursul unui an bugetar raportate la Programul anual al achizițiilor publice.

Etapizarea procesului de achiziție publică

– Etapa de planificare/pregătirea procedurii;

– Etapa de organizare a procedurii și atribuire contract/acord cadru;

– Etapa post-atribuire contract/acord cadru, respectiv executarea și monitorizarea implementării contractului/acordului cadru.

Alte noutăţi:

– Introducerea conceptului de consultare a pieței cu titlu opțional – publicarea în SEAP a u­nui anunț privind consultarea, în cazul în care se dorește achi­zi­ționarea unor produse/servicii/lucrări cu grad ridicat de complexitate tehnică, financiară sau contractuală, ori din domenii cu un rapid progres tehnologic. Strategia de contractare se aplică în cazul achizițiilor cu o valoare estimată egală sau mai mare decât 132.519 lei pentru achiziția de produse sau servicii, respectiv 441.730 lei pentru achiziția de lucrări;

– Introducerea Documentului Unic de Achiziţie European (DUAE) – declarație pe propria răs­­pundere a candidatului/ofertantului, în formă electonică, ca dovadă preliminară a îndeplinirii criteriilor de califi­care/selecție și neîncadrării în motivele de excludere.

– Împărțirea pe loturi. Regula este împărțirea pe loturi a contractului de achiziție publică (care, astfel, va facilita accesul IMM-urilor). Autoritățile contractante sunt obligate să justifice decizia de a nu a atribui con­tractul pe loturi. Este recunoscut dreptul autorităților contractante de a limita numărul loturilor care pot fi atribuite aceluiași ofertant, chiar și în cazul în care pot fi depuse oferte pentru mai multe sau pentru toate loturile; posibilitatea de a atribui contracte prin reunirea mai multor loturi şi acordarea acestora aceluiaşi ofertant în situaţia în care, la aplicarea criteriului de atribuire, acest aspect ar fi mai avantajos pentru autoritatea contractantă, dăcât să atribuie respectivele loturi în mod separat mai multor ofertanţi; posibilitatea de împărţire pe loturi chiar dacă nu sunt produse/servicii/lucrări similare; posibilitatea de a alege criterii de atribuire diferite pe fiecare lot.

Beneficii ale noii legislaţii

– Se încearcă oferirea unui acces mai facil IMM-urilor de a participa la procesul de ofertare. În acest sens, s-a diminuat deja valoarea garanției de participare la cel mult 1% din valoarea estimată a contractului pentru achiziții mai mici de 25 mil lei, s-a eliminat prevederea prezentării dovezii în original la deschiderea ofertelor, do­cu­men­tele de calificare se vor prezenta doar de câștigătorul procedurii într-un termen rezonabil.

– S-au eliminat cazurile absurde, când pentru o procedură de atribuire a unui contract de 3 milioane de lei, un ofertant era descalificat pentru o datorie de 12 lei reprezentând neachitarea celebrei taxe pe „apa de ploaie“.

– S-au creat premisele ca orice ofertant din România să poată participa la procedure de adjudecare a contractelor în UE, fără a mai exista discriminare.

– S-a eliminat ca factor preponderant criteriul de atribuire preţul cel mai scăzut şi a apărut un altul, explicat mai sus.

Neajunsurile legislaţiei, în opinia experţilor consultaţi de „IAŞUL ÎN AFACERI“

– Prin semnarea acordului de a­sociere cu Uniunea Europeană, România, în calitate de membru trebuie să transpună în legislaţia naţională directivele aprobate la nivelul Comisiei Europene. Sub ameninţarea tăierii unui pro­cent din fondurile europene alocate perioadei 2014-2020, România a fost obligată să a­dopte în regim de urgenţă noua le­gis­la­ţie privind achiziţiile publice, ceea ce a determinat apariţia u­nor neconcordanţe între legea de bază şi normele metodologice de aplicare a acesteia. Cel mai bun exemplu este cel proas­păt apărut în legislaţia promovată de către Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice (ANAP) prin care se clarifică unele aspect lăsate „în ceaţă“ de noul pachet legislativ, şi anume posibilitatea descalificării ofertanţilor în cazul în care acesta nu răspunde la solicitările de clarificări.

– Nu s-a făcut şi nici nu se face o campanie în forţă de instruire a operatorilor economici, cât şi a coordonatorilor pe achiziţii publice din cadrul AC dacă se doreşte, conform unei legi uitate, ca în 2018 100% din achiziţii să se desfăşoare electronic.

– Sunt intârzieri în trecerea de le SEAP la SICAP, ceea ce face ca în unele situaţii legislaţia privind achiziţiile publice să nu poată fi aplicată.

– Chiar dacă se doreşte ca toate achiziţiile să se desfăşoare online, proiectul legislativ privind achiziţiile publice online a fost amânat pentru sfârşitul lui 2017.

– S-au separate achiziţiile de produse/servicii/lucrări de cele sectoriale (apă/gaz/ energie), dar fiecare lege prevede înfiinţarea unui birou de achiziţii – unul pe achiziţii clasice şi u­nul pe sectoriale, cel puţin formal!

– Abia din 2018, conform proiectului de hotărâre privind conflictul de interese, va intra în vigoare programul „Preventis“, care va fi un instrument de verificare permanentă, până la nivelul rudelor de gradul 2, a unor potenţiale înţelegeri între ofertanţi şi AC (la începutul, în timpul şi la sfârşitul procedurii de achiziţie).

– Există încă un mare vid în pregătirea experţilor în achiziţii pu­blice. După un curs de trei zile încă poţi fi catalogat expert. Ca o propunere, ar trebui să e­xiste nişte paliere care ar obliga autorităţile contractante, dar şi ofertanţii să deţină un grad de expertiză materializat printr-un cumul de pregătire teoretică, practică, tipuri de proceduri la care a participat şi valorile a­cestora şi, mai ales, calitatea care a avut-o în acea procedură.