Dosar Nr. 10 Dosar Numarul 10

Auditul financiar: Un sprijin pentru antreprenori. Un consilier, nu un controlor sau o grijă în plus

audit-1

 

Vârful de lance al profesiei de economist, auditorul financiar este cel mai în măsură să reflecte activitatea economică a unei entităţi, fie de stat, privată sau nonprofit. Această profesie liberală nu este însă ușor de accesat: odată finalizate studiile superioare, economistul care aspiră să devină auditor financiar trebuie să demonstreze o experienţă de cel puţin patru ani de activitate practică în domeniul financiar-contabil, să treacă un examen de acces la stagiu şi ulterior să urmeze încă trei ani de stagiu de pregătire în activitatea de audit financiar, sub directa supraveghere a unui îndrumător de stagiu, evident auditor financiar.

Gabriela Onofrei

În ţara noastră, punctul de plecare în activitatea de audit financiar este reprezentat de OUGR nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, cu modificările şi completările ulterioare. Profesia de auditor financiar este organizată, coordonată şi autorizată de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), ca organizaţie profesională competentă, de utilitate publică, fără scop patrimonial, din care fac parte auditorii financiari care au dobândit această calitate în condiţiile legii. Trebuie menţionat că sfera activităţii de audit financiar a fost întregită şi nuanţată prin prevederile OUGR nr. nr.90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate. CAFR are o structură teritorială în țara noastră, formată din patru reprezentanțe regionale, din care prima de acest gen a fost inaugurată la Iaşi, în luna decembrie 2010, şi acoperă județele Mol­dovei istorice, precum și judeţele Vrancea și Galați.

Conform definiției publicate pe site-ul CAFR (www.cafr.ro), „auditul financiar reprezintă activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari a unei opinii asupra situațiilor financiare, în conformitate cu Standardele Internaționale de audit financiar ale Federației Inter­na­ționale a Contabililor (IFAC)“.

Simplificat, ce presupune profesia de auditor financiar? „Entităţile care contractează servicii de audit financiar trebuie să înțeleagă că apelează la persoane care au parcurs, în primul rând, anumite etape de pregătire teoretică şi practică în domeniul financiar-contabil, de pregătire profesională permanentă și continuă, care au susţinut continuu o serie de teste şi examene profesionale deloc simple. Astfel, când ajungi să obţii calitatea de auditor financiar, poţi conta pe o pregătire şi o experiență corespunzătoare, susţinută şi garantată de rigorile profesiei și de prevederile Standardelor Internaţionale de Audit (ISA), emise de către Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC), prin intermediul Consiliului pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Asigurare (IAASB) şi transpuse în ţara noastră de Camera Auditorilor Financiari din România, ca organism profesional de reglementare”, detaliază Eusebiu Vreme, reprezentantul CAFR la Iași. Domnia sa definește auditul ca fiind „o activitate externă de examinare de către auditorul financiar independent a situaţiilor financiare, în vederea exprimării unei opinii, în conformitate cu standardele internaționale de audit financiar ale IFAC, opinie care aduce încredere, certitudine şi asigurare pentru utilizatorii informaţiei financiar-contabile”.

„Auditorul este doctorul situaţiilor financiare“

Fiind independent şi neutru, auditorul oferă întotdeauna o perspectivă corectă și im­par­țială cu privire la entintatea pe care o auditează, fapt care nu este întotdeauna comod pentru entitiățile auditate, accentuează auditorul financiar Paul Vasiliu. „Foarte mulţi consideră că auditul financiar vine să constate neregulile sau lipsurile în activitatea entităţii. De multe ori, aceştia trăiesc cu ideea că, după o activitate de audit, apar, inevitabil, sancțiuni și cineva trebuie să plătească. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că, după orice misiune de audit, en­titățile au în față o serie de constatări, de multe ori negative, care sunt dificil de acceptat“.

Cu toate acestea, este indicat ca antreprenorii să conștientizeze faptul că activitatea de audit vine în sprijinul activităţii lor și are drept scop identificarea neregulilor sau disfuncţiilor din informaţiile prezentate în situațiile financiare, ale proceselor sau tranzacțiilor societății, pentru a le corecta și îmbunătăți. „Aceștia trebuie să vadă în auditorul financiar un prieten care, prin activitatea sa externă, supraveghează, îndrumă, îmbunătățește performanțele societății și menține pe drumul cel bun activitatea economică. Altfel spus, auditorul este doctorul situațiilor financiare”, completează domnul Paul Vasiliu.

„Chiar dacă nu îndeplinesc pragurile obligatorii, activitatea multor agenți economici reclamă desfăşurarea unor misiuni de audit“

„Auditorul financiar acţionează în conformitate cu prevederile Codului de etică pentru profesioniştii contabili, emis de IFAC. Activitatea acestuia se bazează pe principii de independență, integritate şi obiectivitate, pe competenţă profesională şi diligenţa cuvenită, pe confidenţialitate, pe conduită profesională şi standarde tehnice. E drept că auditul financiar analizeză și evaluează controlul intern al entităţii şi adeseori se bazează pe rapoarte de audit intern, dacă există, însă nu este obligatoriu ca auditorul finaciar să confirme sau să infirme rezultatele rapoartelor de audit intern“, explică Eusebiu Vreme diferențele dintre auditul financiar şi auditul intern.

Obligația de a efectua un audit statutar este reglementată de prevederile O.M.F.P. nr. 1802 din 29 decembrie 2014, pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate. Această obligaţie apare în cazul entităților comerciale care, timp de două exerciții financiare consecutive, depășesc cel puțin două din următoarele praguri: totalul activelor de 3.650.000 EUR, cifra de afaceri netă de 7.300.000 EUR, iar numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar de 50 de persoane. „Chiar dacă nu îndeplinesc pragurile obligatorii, activitatea multor agenți economici reclamă desfăşurarea unor misiuni de audit, rezultatul acestora fiind necesar pentru activitatea de finanţare bancară, pentru diferite categorii de investitori sau alte motive care țin de dezvoltarea şi continuitatea afacerii. Adeseori, sintagma utilizată este formulată în felul următor: «auditul situațiilor financiare», dar nu e vorba doar de rezultatul financiar sau datele şi informaţiile cuprinse în situaţiile financiare, în bilanț adică, întrucât auditul finaciar priveşte în spatele bilanțului contabil și analizează drumul parcurs de entitate până la cifra de afaceri raportată, calea prin care s-a ajuns la o anumită cifră, profilul clienților și cum evoluează relațiile cu aceștia”, accentuează Eusebiu Vreme, reprezentantul CAFR la Iași.

Mai mult decât o prevedere legislativă, serviciile de audit financiar sunt binevenite pentru orice antreprenor care dorește să dezvolte o afacere sustenabilă, pe termen lung. Reticența exprimată uneori de companii vizavi de serviciile de audit financiar ține şi de costurile uneori ridicate pe care le presupune activitatea, mai ales atunci când se face o diagnoză completă a entităţii. De ace­ea, întâlnim situaţii când agentul economic se limitează în a contracta servicii de audit, sau o face doar pe un anumit segment, ramură sau activitate. Acest fapt îl poate priva, însă, de posibilitatea unor activi­tăţi de investiţii şi nu numai. „Cu si­gu­ran­ță, un investitor care dorește să investească în dezvoltarea unei companii, va porni, în primul rând, de la un raport de audit financiar cât mai extins. Problema este că, adeseori, agenții economici auditează doar o mică parte din afacerea lor, să zicem doar achizițiile sau anumite tipuri de tranzacţii, iar acest aspect nu conduce la exprimarea unei opinii şi nu va fi suficient pentru a reda o imagine holistică asupra companiei”, spune auditorul financiar Paul Vasiliu.

„Dacă, de exemplu, clientul dorește să afle poziţia sa doar pe linia furnizorilor de un anumit tip, sau a clienţilor de un anumit profil, auditorul financiar va prezenta si­tuația exactă doar pe această ramură, cu riscurile sale, cu puncte tari, cu puncte slabe, va arăta ce măsuri corective pot fi luate și unde este nevoie să se intervină urgent. Însă este posibil ca erorile care afectează un domeniu de activitate să provină din altă ramură, care nu este cuprinsă în contractul de audit și care poate prezenta mai multe erori”, continuă Eusebiu Vreme.

Cu toate acestea, unele companii apelează la serviciile auditorilor financiari „atunci când apar date şi informaţii prin care constată că ceva nu merge bine în activitatea lor. Sau atunci când devin, de exemplu, obiectul unui control, de această dată venit de la instituții ale statului”.

Auditorul financiar va încuraja întotdeauna agenții comerciali să nu devieze în forme de contabilitate creativă care le pot aduce prejudicii de imagine și de credibilitate

Experiența celor doi auditori financiari consultaţi de publicaţia „Iaşul în afaceri“, Eusebiu Vreme și Paul Vasiliu, arată că, din păcate, unii agenți economici apelează la serviciile auditorilor financiari mai ales în momente dificile,  de criză, în care nu se mai poate reveni asupra informaţiei finaeusebiu-vreme-paul-vasiliunciar-contabile. „Latura aşa-zis preventivă este adeseori neglijată. Erorile sunt, uneori, inevitabile și pot surveni ca urmare a unor prevedri legislative neglijate, care nu au fost transpuse în practica contabilă”, ne spune Paul Vasiliu. Prin contractarea serviciilor de audit, o entitate nu face decât să își asigure o formă de consolidare a companiei, prin prevenirea și eliminarea vulnerabilităților în fața controalelor financiare realizate de instituțiile abilitate.

„Știm foarte bine că agenții economici sunt, în general, de bună credință, însă au fost întâlnite situații pe care noi le denumim «contabilitate creativă», aplicată atunci când se încearcă obţinerea unei anumite imagini, de moment, prin anumite situații, concepte sau scenarii, ce presupun adaptarea din mers a activităţii și înregistrărilor contabile, pentru a ajunge la un anumit rezultat”, atrage atenţia Eusebiu Vreme. „Exemplele converg spre situațiile în care un agent economic își canalizează eforturile spre diminuarea veniturilor sau maximizarea cheltuielilor, în scopul reducerii impozitului pe profit, sau de a se regăsi în situația ideală de a înregistra un profit mic, moment în care plătește un impozit minimal, dar care îl încadrează în anumite tipare ce permit participarea la licitații sau proiecte de investiții. Este evident că asemenea situaţii sunt detectate de «ochiul» auditorului financiar. De aici și reticența de a accepta prezenţa unui auditor financiar, care va încuraja întotdeauna agenții comerciali să nu devieze în forme de contabilitate creativă care le pot aduce, ulterior, prejudicii de imagine și de credibilitate. Orice eroare se perpetuează în rezultat, în cifra de afaceri, în dividende distribuite, în informațiile care ajung ulterior la utilizatorii informaţiei financiar-contabile, la instituții ale statului, investitori și la publicul larg. De aici rolul deosebit de important al auditorului financiar, ca fiind cel mai în măsură să ofere un tablou complet al situației financiare pe care compania o poate prezenta public”, întăreşte Eusebiu Vreme.

Din practica exercitării profesiei de auditor financiar, Paul Vasiliu ne-a declarat că un auditor care se află în anul al doilea sau în cei următori de contract cu entitatea auditată, va fi mai familiarizat cu activitatea beneficiarului și va avea mai mult șanse să eficientizeze activitatea financiar contabilă a întreprinderii. Cu cât un auditor financiar desfăşoară activitatea specifică pe o durată de mai mulți ani la un agent economic, cu atât va cunoaște mai bine entitatea și problemele care pot surveni.

Totodată trebuie ţinut cont de faptul că etica profesiei nu va permite permanentizarea relației de colaborare dintre un auditor financiar și un anume agent economic, pentru o perioadă mai mare de 5-7 ani. Astfel, se respectă rigoarea valorilor și a standardelor care guvernează profesia de auditor: neutralitatea, imparțialitatea și caracterul extern al serviciului oferit. Eforturile nu sunt zadarnice. O dată asumată opinia profesionistă a unui auditor financiar, cu toate aspectele negative sau pozitive evidenţiate, cu observațiile, măsurile propuse și chiar recomandările exprimate, rezultatele pozitive nu vor întârzia să apară în activitatea agentului economic. Acestea vor  fi vizibile prin în creșterea rentabilității, a pro­duc­tivității și a profitului. Un auditor financiar va spune „negru pe alb” ce anume nu func­ționează într-o companie sau într-un proiect, ce este greșit și ce trebuie schimbat. Nu va oferi rețete ale succesului, dar, în mod cert va sugera o anumită direcție care nu poate fi decât benefică pentru sustentabilitatea afacerii.

Auditul financiar nu trebuie confundat cu un control asemănător celui realizat de instituțiile abilitate ale statului

„Auditul financiar trebuie înțeles ca o activitate, de regulă, continuă. Nu începe azi și se termină mâine. Contractul de audit financiar cuprinde cel puțin un an fiscal, începe cu etapa de acceptare a mandatului, de orientare şi planificare a auditului, se continuă cu evaluarea controlului intern și controlul conturilor, pentru ca în final să aibă loc examinarea situațiilor financiare, a evenimentelor ulterioare închiderii exercițiului financiar şi alte lucrări necesare încheierii misiunii, inclusiv întocmirea şi înaintarea Raportului de audit financiar, fără a fi în mod necesar o activitate zilnică, auditul financiar parcurge şi analizează fiecare colț dintr-o companie,” spune Eusebiu Vreme.

În nici un caz auditul financiar nu trebuie confundat cu un control asemănător celui realizat de instituțiile abilitate ale statului, cum ar fi controlul fiscal sau cel exercitat de Curtea de Conturi, pentru instituţiile publice sau agenţii economici finanţaţi din fonduri publice, pentru simplul motiv că „auditul financiar nu te va pune să plătești amenzi și nici nu îți va solicita modificări drastice și imediate în companie”. Însă auditul financiar va oglindi punctele de vulnerabilitate asupra cărora doar agentul economic decide dacă poate sau nu să intervină. Acesta este și motivul pentru care auditul financiar intră sub incidența profesiilor liberale, iar conţinutul unui raport de audit financiar poate reflecta cerinţe ce vizează, de exemplu, modificări privind procesele de pro­ducție, de dis­tribuție sau aspecte ce privesc activitatea de resurse umane și eficientizare a normelor de lucru.

Experiența celor doi auditori financiari consultaţi, care au avut ocazia să lucreze cu diferite tipuri de companii, arată că în cazul agenţilor economici vizaţi prin criteriile de mărime să contracteze activitatea de audit financiar se observă o îmbunătățire semnificativă a proceselor şi fluxurilor economice specifice, o dată asumată opinia şi conţinutul raportului de audit. La polul opus, în cazul agenţilor economici care nu sunt vizaţi prin criteriile de mărime să contracteze activitatea de audit financiar, asumarea unor măsuri reparatorii sau recomandări de substanţă este, de obicei, amânată.

Concluzia celor doi experți în domeniu: „rămâne încă un vis (sau o speranţă) că buna practică în domeniu va genera privilegiul de colaborare cu agenţi economici care văd în auditorul financiar un partener de încredere, un consilier și nu un controlor sau o grijă în plus“.

Despre autor

iasul