Numarul 7 Profil

Când artisticul îmbracă haina pragmatismului

edf
Adaugat de iasul

„Eikon” – icoane și obiecte de cult de calitate

edf

Pornită ca o afacere menită să promoveze icoanele şi obiectele de cult ortodoxe, în urmă cu 16 ani, „Eikon” comercializează în prezent în regim en gros o galerie vastă de produse cu specific bisericesc: de la candele, cădelniţe, chivote până la toiage arhiereşti, truse de împărtăşanie sau strane. La întâlnirea cu Nicolai Zagnat, proprietarul „Eikon”, ai tot timpul senzaţia că e posibil să nu adresezi cele mai potrivite întrebări. Întrebându-l însă de ce, în ciuda faptului că este absolvent de Teologie, nu a urmat calea hirotoniei, răspunsul său se dovedeşte lămuritor: nu poţi avea în grijă o parohie, sluji şi în acelaşi timp conduce o afacere. „Suntem totuşi un SRL”, spune acesta uşor amuzat că reporterul s-a crezut „indiscret”.

„Sunt absolvent al Facultăţii de Te­o­logie, am urmat un Master şi cur­­suri doctorale în acelaşi domeniu. În a­celaşi timp, am văzut că există în piaţă o zonă neacoperită – aceasta a colportajului bisericesc, să-i spunem”, îşi începe povestea Nicolai Zagnat. Iniţial, „Eikon” s-a concentrat pe promovarea icoanelor ortodoxe de calitate, portofoliul de produse îmbogăţindu-se ulterior în urma unor comenzi. Explică rar că în­totdeauna considerentele ce ţin de zona artistică trebuie să îmbrace şi o haină a pragmatismului. Deşi nu a fost niciodată pictor de icoane, s-a format, la cămin, în studenţie, în compania acestora, devenind un iubitor al acestei arte. Căpătând cu­noştinţele necesare, a identificat şi o „nişă” care l-a atras: cea a icoanelor cât mai simple şi cu specific ortodox românesc. Un specific dat nu doar de un anume stil în care sunt realizate, dar şi de sfinţii de care românii se simt mai apropiaţi, fără să fie neapărat „de-ai locului”. „Desigur, stilistic, un curent aparte a fost şi cel moldovenesc, dezvoltat în arhitectură sau în pictură. Noi promovăm totuşi icoanele neobizantine, care au un aspect canonic creştin-ortodox, dar şi u­nul de ordin estetic. Sunt foarte bine realizate, este îmbinată fericit partea de interpretare cu cea «comercială»”, explică Nicolai Zagnat.

„Posibilităţile financiare ale românilor nu sunt extraordinare”

Admite că nu ar fi putut dezvolta „Eikon” fără fundamentul te­o­logic şi, totodată, fără binecuvântarea arhierească şi o muncă făcută cu dedicaţie zi de zi. „Pe lângă exprimarea artistică, aceasta este o afacere. Atunci trebuie să dai dovadă de consecvenţă a cuvântului şi a faptei”, adaugă domnia sa. Clienţii sunt doar ocazional persoane fizice, majoritatea comenzilor fiind făcute de către episcopii, arhiepiscopii şi mitropolii. Obiectele sunt importate în cea mai mare parte din Grecia şi din Rusia (icoane, obiecte de cult, consumabile), producţia „Eikon” rezumându-se la icoanele aplicate pe pal în­tr-o gamă foarte largă, iar icoanele pictate sunt realizate în colaborare cu un atelier. În funcţie de cerere, furnizorilor li se solicită anumite modele sau le sunt transmise sugestii legate de realizarea propriu-zisă a obiectelor.

„Eikon” este, de asemenea, şi ex­por­tator pe pieţele din Grecia, Ungaria, Germania, Italia, Spania, Canada, Statele Unite, mai puţin în spaţiul ex-sovietic, acolo unde taxele vamale sunt mult mai crescute decât pe piaţa unică europeană, de exemplu. Cu toate acestea, sunt onorate comenzi către Ucraina sau Republica Moldova. În regiune, ma­joritatea magazinelor care comercializează icoane şi obiecte de cult se aprovizionează de la „Eikon”, firma neavând nici un magazin deschis, în afara celui online (eikon.ro).

„Se mai întâmplă ca unii clienţi să vină cu dorinţe extraordinare, dar cu bugete care nu le pot susţine. Vor cu bani de «Dacie» să cumpere «Mercedes»”, glumeşte Nicolai Zagnat, exprimând un „paradox” pretutindeni răspândit în e­co­nomie. Metalele preţioase intră arareori în realizarea icoanelor, a­la­ma fiind metalul folosit cel mai frec­vent şi aurite ori argintate prin gal­vanizare. „Sunt obiecte de serie, cu acestea lucrăm îndeosebi, mai valoroase pot fi icoanele pictate, fiind vorba de munca unui artist. Po­sibilităţile financiare în ţară nu sunt unele extraordinare”, punctează domnul Zagnat.

„Crucea preoţiei este o mare responsabilitate”

„Piaţa este invadată de icoane despre care se spune pe eticheta de pe spate că sunt pictate, dar, în fapt, sunt xerografii. O asemenea practică ar trebui eliminată, există mul­te indicii care pot să dea clientului de gân­dit că nu achiziţionează ceea ce pretinde comerciantul. În primul rând preţul prea scăzut pentru o pictură. Se mai prezintă u­neori certificate de calitate în care scrie că sunt argintate, dar, în fapt, nu conţin nici un gram de argint. Piaţa este invadată de astfel de obiecte din China, de o calitate îndoielnică”. Icoane ale Maicii Domnului cu leduri multicolore pe mar­gine? Crucifixuri fosforescente? Cum se raportează Nicolai Zagnat la acestea? „Este un kitsch grotesc, noi nu promovăm aşa ceva. Dacă o să vindem lucruri de slabă calitate, posibil să obţinem pe moment un profit, dar pe termen lung vom pierde încrederea clienţilor. Nu e vina chinezilor că produc aşa ceva, pentru că produc după dorinţa importatorului şi, în definitiv, a cumpărătorului care se găseşte pentru un asemenea o­biect. Importatorul este cel care scade nivelul de calitate de dragul profitului. În timp, creştinii îşi dau seama de realitate şi eu cred că se va face o selecţie naturală. Dar oamenii trebuie să conştientizeze că lucrurile ieftine şi de o calitate îndoilenică nu merită ţinute în casă”, se arată optimist Nicolai Zagnat.

„Nu am luat calea preoţiei. Tatăl meu este preot, la fel a fost şi bunicul meu. Ştiu că, pe lângă partea aparentă, crucea preoţiei este o mare responsabilitate. Nu poţi fi şi preot şi om de afaceri, lucrurile se despart undeva. Nu poţi face bine şi preoţie şi comerţ”, îşi exprimă covingerea proprietarul „Eikon”.