Dosar Nr. 8 Dosar Numarul 8

Când va reuşi cultura ieşeană să producă profit?

foto 2

Succesul economic al oraşului depinde de o piaţă reală a evenimentelor

Redacţia “Iaşul în afaceri”

„Iaşul în afaceri” a invitat în această ediţie la dialog o serie de actori-cheie în organizarea, finanţarea, promovarea şi susţinerea în cadrul comunităţii a evenimentelor culturale. Este un exerciţiu de familiarizare cu câteva dintre problemele pe care le întâmpină specialiştii din domeniu, cei care îşi propun să creeze o punte de legătură între mediul antreprenorial şi organizatori, dar şi autorităţi locale – adeseori generatoare de evenimente culturale (nu doar finanţatoare).

Redacţia noastră consideră că o dezbatere aprofundată privind agenda culturală şi de evenimente a Iaşului este extrem de necesară şi priveşte mediul antreprenorial într-o măsură mai mare decât s-ar putea bănui. Satisfacţia unui angajat în diversele ramuri economice ale oraşului nu ţine doar de nivelul de salarizare, bonificaţii sau de atmosfera de la locul de muncă, ci este în mod puternic legată de capacitatea oraşului în care munceşte de a-i oferi soluţii diverse de petrecere a timpului liber – concerte, spectacole, festivaluri de amploare. Clujul atrage anual tot mai mulţi studenţi din bazinul „clasic” al Iaşului (zona Moldovei) datorită vitalităţii sale culturale, la fel stând lucrurile şi în privinţa forţei de muncă calificate.

Într-o ediţie recentă a „Iaşului în a­fa­ceri“, medicul neurochirurg Bog­dan Iliescu explica cititorilor că oraşul Houston nu a putut reţine în cadrul centrului său medical cei mai buni specialişti din lume până când nu a reuşit să construiască un centru cultural generator de evenimente de înaltă ţinută. Bani pentru elita medicală există peste tot în lume, însă diferenţa o face adeseori viaţa culturală a unei metropole.

Oraşul Iaşi se zbate deja de prea mulţi ani între diverse opţi­uni şi soluţii. Există aproape unanimitate la nivelul administraţiei, mediului politic şi al societăţii civile în privinţa unui aspect: avem ne­voie de cât mai multe evenimente culturale de amploare care să pună Iaşul pe harta lumii. În a­celaşi timp, însă, lipseşte un consens privind soluţiile practice prin intermediul cărora am putea ajunge acolo.

Între „etatiști” și „radicali”

Există voci care susţin că administraţia publică (Primărie, Consiliu Ju­deţean) este cea care este da­toa­­re să genereze şi susţină financiar festivaluri de anvergură. Iar dacă voinţă şi bani există la ni­velul instituţiilor amintite, spe­cia­liştii lipsesc: ar fi imposibil de găsit în rândul aparatului birocratic al unei instituţii publice personal pregătit care să aibă experienţă internaţională în derularea u­nor festivaluri de talie europeană sau mondială. Nici legislaţia nu este una foarte precisă în privinţa gra­dului de implicare al unei primării sau al unui consiliu judeţean în astfel de manifestări, recentele rapoarte ale Curţii de Conturi privind finanţarea evenimentelor cul­turale din ultimii ani de la Cluj-Napoca fiind grăitoare. O stare de panică la nivelul autorităţilor poate fi înţeleasă din acest punct de vedere, mai ales într-o perioadă complicată precum cea pe care o traversăm.

Un punct de plecare într-o dezbatere fundamentală mai amplă

Există şi „radicalii“, cei care susţin că zona publică ar trebui să se retragă de tot din sfera organizării şi finanţării de evenimente, iar acestea ar trebui organizate şi finanţate exclusiv în sfera privată. Aici există două probleme, la prima vedere: pe de o parte, mediul privat es­te încă reticent în a susţine cu sume consistente manifestări cul­tu­rale (putând deschide şi o altă paranteză în privinţa profesionalismului şi argumentelor celor care merg spre mediul privat pentru a atrage finanţări), pe de altă parte publicul ieşean ar fi încă reticent în Iaşi în a plăti sume consistente pentru a a­sis­ta la un concert sau la un festival la rându-i foarte costititor.

Altfel, „agenda culturală” a oraşului este plină de evenimente fără anvergură, fără adresabilitate în rândul generaţiilor active (fie tineri antreprenori sau angajaţi în companii multinaţionale şi nu numai) şi fără vreo brumă de e­cou dincolo de graniţele judeţului. Se consumă în continuare de la bu­getul local sau de la bugetul judeţului sume importante anual pentru evenimente culturale, însă împărţite în finanţări mici care „să ajungă la toată lumea“. Va reuşi noua administraţie a Iaşului să depăşească această „cutumă“? Publicăm în această ediţie răspunsurile pri­ma­rului municipiului Iaşi, Mihai Chirica. De asemenea, în paginile a­ces­tui dosar vă veţi întâlni cu Anca Drăgoi, fondator „Parteneriat pentru arte“, o platformă ONG care îşi pro­pune să fie o punte de dialog între mediul antreprenorial şi organizatorii de evenimente (Anca Drăgoi este în acest moment secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii şi a întrerupt activitatea în cadrul platformei).

Nu în ultimul rând, vă recomandăm să citiţi cu atenţie răspunsurile lui Dragoş Bâscă, cel care, alături de fratele său, Răzvan, a început în Iaşi a­cum mulţi ani un business în domeniul organizării de evenimente – „Twin Arts“ –, unul pe care l-au mu­tat ulterior din oraşul nostru în Bucureşti din motive pe care le veţi regăsi în interviu. Totodată, în pagina a 8-a a „Iaşului în afaceri“ puteţi citi despre cea de-a III-a ediţie a Campaniei „Oamenii Timpului“, organizată de Asociaţia Revistei „Timpul“, care s-a extins anul acesta la nivel naţional. Este un exemplu de eveniment de elită care poa­te reprezenta cu succes Iaşul în concertul naţional cultural. Cam­­pania este finanţată atât din surse publice, cât şi private, şi a primit în 2016 recunoaşterea a unor instituţii de prestigiu ale României, precum Casa Regală sau Ministerul Culturii, unul dintre partenerii deja de tradiţie fiind şi Institutul Cultural Român.

Sperăm ca acest dosar să fie un punct de plecare într-o dezbatere viitoare mai amplă între organizatori, autorităţi şi mediul de business privind susţinerea unei agende culturale coerente a oraşului. Este credinţa noastră, a editorilor publicaţiei „Iaşul în afaceri“, că numai adoptând optica interesului comunitar vom înceta să mai stabilim vinovăţii şi că ieşenii vor găsi calea prin care să depăşească un handicap evident în faţa unor oraşe precum Cluj, dar şi Sibiu sau Timişoara şi că, nu foarte departe de acest an, vom avea o serie de evenimente cu care să ne mândrim şi care să atragă zeci de mii de spectatori, dacă nu chiar sute: ieşeni, turişti din ţară şi din străinătate.