Focus Numarul 7

Cum pot acorda companiile împrumuturi în bani propriilor salariați

Ioan Dobos-crop

Ioan Doboș

În cele ce urmează vom analiza con­­dițiile în care o societate co­mer­cială poate acorda un împrumut către salariații săi. Astfel, unul dintre actele normative avute în vedere pentru a putea acorda acest împrumut este Legea 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare. Având în vedere actul normativ mai sus men­țio­nat, putem distinge clar la art. 2 alin. (1) cine poate desfășura a­ceastă activitate în mod constant și cu titlu profesional, următoarele tipuri de instituții: instituții de credit (bănci), insti­tuții financiare, prestatori de servicii de plată care acordă credite legate de serviciile de plată, pre­cum şi instituțiile financiare nebancare.

Definitorie pentru legalitatea tranzacției este prevederea de la art. 2158 alin. (2) din Codul Civil, ce reglementează acordarea de împrumuturi, și precizează faptul că nu este necesară deținerea de autorizație emisă de instituții specializate, dacă împrumutul nu are caracter profesional. Drept urmare, dacă activitatea de acordare de împrumuturi către salariați nu se desfășoară în mod regulat, prin departamente specializate, cu obținere de venituri din dobânzi care să dețină o pondere semnificativă în totalul veniturilor societății, și se des­fă­șoară în mod ocazional și li­mi­tat, atunci nu există nici un im­pediment în acordarea acestor împrumuturi salariaților. Es­te recomandat ca, în afară de existența contractului de împrumut încheiat cu salariatul, să mai existe și o hotărâre AGA întocmită în acest sens.

Din punct de vedere fiscal, pornind de la premisa că aceste împrumuturi au un caracter rambursabil, acestea nu se asimilează avantajelor de natură salarială și, pe cale de conse­cin­ță, nu se vor impozita, a­vând în vedere prevederile de la art. 76 alin. (3) lit. C) din Codul Fiscal. Din punct de vedere al dobânzii, dacă aceasta este percepută pentru aceste împrumuturi şi este mai mică decât dobânda practicată pe piață, diferența nu este considerată avantaj în natură și, de asemenea, nu se impozitează, conform art. 76 alin (4) lit. s) din Codul Fiscal.

În mod implicit, nefiind venit de natură salarială, dife­ren­ța de dobândă față de nivelul pieței nu este supusă con­tri­bu­țiilor sociale obligatorii. La nivelul societății, dobânda plătită de salariat reprezintă un venit financiar impozabil, deoarece nu se regăsește în mod expres în ca­tegoria veniturilor scutite de im­pozit pe profit reglementate de art. 23 din Codul Fiscal.

Ioan Doboş, economist în cadrul grupului AVISSO, cu peste 5 ani experienţă în domeniu

Despre autor

iasul