Dosar Numarul 17

De la patron la CEO

foto dosar

Cum a evoluat imaginea antreprenorului în România

„Lucrezi la stat, că ai o bază“. „Patronul român te munceşte, îţi dă ţie puţin şi se îmbogăţeşte pe spinarea ta“. „Toţi patronii umblă să te fraierească“. „Te angajează şi apoi îţi dă ţeapă“. Sunt idei des vehiculate în discuţiile de zi cu zi imediat după 1990, când a început marea aventură a antreprenorului român. Care, în vocabularul comun, purta numele de „patron“. O figură deloc luminoasă în imaginarul colectiv al cenuşiului deceniu nouă. În jungla economică post-decembristă, „tunurile“ s-au dat repede pe o piaţă care abia cunoştea produsele-minune de import, consignaţia şi bazarul fiind Mecca comerţului de după Revoluţie. Românul era fascinat de faptul că oferta poate fi diversă, colorată şi, neapărat, cu „adaos comercial mare“. România a învăţat capitalismul trecând de la orice lipsă de reglaj la o legislaţie care a pus în mare parte piaţa în ordine, una care s-a reglat în timp prin mecanismul cererii şi ofertei. La fel, şi patronul a devenit antreprenor, iar cultura organizaţională în cadrul firmelor româneşti a evoluat. Relaţiile dintre angajat şi angajator s-au sofisticat, o nouă lume s-a croit sub presiunea concurenţei acerbe în domeniul atragerii forţei de muncă. Vechiul patron a avut de ales între a se profesionaliza şi accepta noua realitate sau a închide afacerea. Angajatul a învăţat că are drepturi, că poate căuta cea mai avantajoasă ofertă de muncă şi şi-a asumat că păstrarea unui job se află într-o relaţie foarte strânsă cu calitatea sa profesională. Spectrul „celor care aşteaptă la rând pentru a-ţi lua locul“ a putut fi probat adeseori prin experienţe dureroase.

ÎNTREBĂRILE IAŞUL ÎN AFACERI:

1. Cum evaluaţi evoluţia imaginii antreprenorului de la statutul de „patron“ la cel de lider al unei organizaţii comerciale? „Patronul se îmbogăţeşte pe spinarea noastră, a celor care muncim pentru el“ a fost o marotă omniprezentă în drumul României de la o economie cu comandă centralizată la economie de piaţă. Suntem tot mai departe de această idee preconcepută?

2. Mai poate un antreprenor să îşi conducă organizaţia exclusiv pe bază de fler, inclusiv în gestionarea resursei umane? Care sunt principiile pe care acesta ar trebui să le aplice la nivelul organizaţiei sale pentru a lăsa în urmă imaginea clasică a „patronului“?

3. Cum vedeţi dihotomia între angajatul din sectorul privat şi din cel public? Este posibilă reconversia unui funcţionar din sistemul bugetar în cel privat? Aţi angaja o persoană care a lucrat două decenii în sistemul public?

4. Multinaţionalele par a fi prima opţiune a unui român în căutarea unui loc de muncă, în defavoarea business-urilor autohtone. Cum poate fi egalată atractivitatea sectorului privat autohton?