Focus Suplimentul nr. 19

Implicațiile fiscale ale nontransferului intracomunitar de bunuri

Conform prevederilor Codului Fiscal, nontransferul intracomunitar de bunuri re­pre­zin­tă transportul de bunuri între două state membre UE fără transmiterea dreptului de proprietate și care nu se asimilea­ză cu o livrare intracomunitară,  respectiv cu o achiziție intraco­mu­nitară. Operațiunile de nontransfer pot fi cu tranzacții și fără tranzacții.

Oana AndronicOana Andronic

Operațiunile de nontransfer cu tranzacții sunt reprezentate de livrările cu instalare, vânzările la dis­tanță, livrările la bordul na­ve­lor, aeronavelor și trenurilor, li­vră­rile de gaz și energie electrică, precum și livrările, exporturile intracomunitare scutite de TVA cu drept de deducere. Un exemplu de astfel de operațiune: o societate din Ro­­­mânia care livrează materii prime în Ungaria din care se va confecționa îmbracăminte. Societatea care prelucrează materia primă este din Ungaria, iar materia prima este tranportată din România în Ungaria. Costu­me­le obținute în urma pre­lu­crării sunt transportate înapoi în România, iar societatea din Ungaria emite o factură la sfârșitul lucrării în care menționează valoarea serviciului prestat conform pre­ve­deri­lor contractuale.

Nontranferurile care nu presupun o tranzacție sunt lu­cră­rile/expertizele asupra bunurilor mobile corporale și utilizarea temporară a unui bun în scopul prestării de servicii. Transportul din România a unei macarale pentru a ajuta la execuția unei lucrări de construcții în Bulgaria este exemplul pentru această ca­tegorie de nontransferuri. Du­pă finalizarea lucrărilor, ma­ca­raua este transportată înapoi în România.

Cei interesați trebuie să aibă în vedere că, potrivit legii, există obligația întocmirii registrului non­transferurilor. Acest registru va cuprinde: denumirea și a­dres­a primitorului, un număr de ordine, data transportului bu­nu­rilor, descrierea bunurilor transportate, cantitatea bunurilor trans­portate, valoarea bunurilor transportate, data transportului bunurilor care se întorc, descri­e­rea bunurilor returnate, cantitatea bunurilor returnate, descrierea bunurilor care nu sunt re­turnate, cantitatea acestora și o mențiune referitoare la documentele emise în legătură cu a­ceste operațiuni, după caz, precum și data emiterii acestor do­cumente.

Din punct de vedere declarativ, transportul bunurilor din Ro­mânia în state membre UE nu se declară în decontul de TVA și nici nu se raportează în de­cla­rația recapitulativă 390 VIES. Va­loarea bunurilor va figura în declarația intrastat, deoarece aceasta urmărește transportul fizic al bunurilor în teritoriul intracomunitar, dacă societatea are obligația depunerii acestei declaraţii conform plafoanelor stabilite. În decontul de TVA și în declarația 390 se va raporta factura pentru vânzarea bunurilor (în cazul în care se vor vinde bunurile), conform procedurilor legale aplicabile la data finalizării regimului de nontransfer.

În contabilitate, înregistrarea transferului bunurilor se face în custodies sau în cosignație la terți, urmând ca după întoar­cerea bu­nu­rilor în țară să se stor­neze a­ceastă notă contabilă.

În cazul în care bunurile nu re­vin în statul de unde au plecat în termen de 24 de luni, nontransferul devine transfer, iar proprietarul trebuie să e­fec­tu­eze o livrare intracomunitară asimilată în România și o achi­zi­ție intracomunitară asimilată în statul membru în care au fost transportate bunurile.