Invitaţii IAŞUL ÎN AFACERI Promo

Tupeul tânărului Ionescu de a munci din greu se plăteşte, nu se răsplăteşte!

300

Antagonizarea diverselor categorii sociale pe care, indirect, o ţinteşte Revoluţia fiscală, va avea efecte mai profunde chiar decât părea „în primă lectură“. Cea mai lovită categorie de Revoluţia Dragnea-Tudose-Mişa este reprezentată de cea mai dinamică parte a societăţii noastre, antreprenorii şi practicanţii profesiilor liberale. După o perioadă de relativă normalitate, ne întoarcem la împărţirea românilor între bugetari şi angajaţi la privat, salariaţi şi antreprenori, muncitori şi intelectualii care valorifică drepturile de autor.

Mirabela Miron, fondator AVISSO

Celebra promisiune de eliminare a impozitului pe dividende de la 1 ianuarie 2018 a fost înlocuită cu păstrarea cotei de 5%, dar la care se adaugă CASS de 10%, calculat la nivelul salariului minim brut – aici includem, de altfel, veniturile din orice tip de investiţii (dobânzi, tranzacţii pe bursă etc.). La acest tablou trebuie să adăugăm minciuna adusă „în primă lectură“ de la masa de şedinţe a Guvernului României – contribuţiile aferente PFA-urilor ar fi urmat să fie zero dacă deţinătorii acestora obţineau şi venituri de natură salarială.

Există nenumărate cazuri în care persoane foarte active îşi construiesc un „coş“ de venituri în care pot intra şi salarii, valorificarea unor drepturi de autor, dobânzi încasate în urma costituirii unor depozite şi dividende. Nu calculele contabile mă preocupă în acest moment, ci principiul fundamental pe care statul român îl încalcă într-o economie de piaţă: şi anume se ajunge la descurajarea celor care pot obţine venituri din surse diverse, perfect legale, în urma prestării unor munci extrem de specializate. Parcă suntem din nou în epoca egalitarismului, în care toţi cetăţenii sunt datori să aibă un singur loc de muncă, iar producţia „fabricilor şi uzinelor“ este parte a unui plan ratificat de Comitetul Central, total rupt de realitatea economică.

La final, un exemplu concret de natură să ne arate cât de aberantă este cumularea atâtor contribuţii sociale datorate Bugetului de Stat de o singură persoană. Să presupunem că un tânăr, Ionescu, desfăşoară activităţi într-una din ramurile industriilor creative, s-a specializat şi poate oferi de la servicii de copywriting şi până la webdesign sau consultanţă în marketing. În plină revoluţie digitală, nu sunt deloc rare aceste cazuri.

Tânărul Ionescu a fost angajat part-time la două societăţi comerciale. Conform Codului Fiscal în vigoare, angajatorii datorează contribuţii pentru cele două norme part-time raportat la o bază egală cu valoarea salariului minim brut garantata în plată!

Tot tânărul Ionescu primeşte sume de bani în baza unor contracte de drepturi de autor pentru că a fost solicitat să livreze un număr de texte unor societăţi. Datorează, conform legii, şi pentru aceste venituri contribuţii CASS şi CAS, chiar dacă are şi calitatea de angajat cu două norme.

Tânărul Ionescu şi-a înfiinţat o microîntreprindere, deoarece are parteneri care doresc să îi plătească printr-un SRL activitatea în cadrul unor proiecte pentru care a fost solicitat. Plăteşte un impozit de 3% pe cifra de afaceri (presupunem că nu s-a angajat pe firma sa, dat fiind că mai are două contracte de muncă cu normă parţială!). De aici, are de ales să îşi plătească din firmă sume de bani prin contract de drepturi de autor, în baza cărora ar datora din nou contribuţii CAS şi CASS, ori să îşi repartizeze dividende şi să i se aplice un impozit de 5%. Potrivit „Revoluţiei fiscale“, tânărul Ionescu va datora de acum şi 10% CASS calculat la nivelul salariului minim brut. Deşi are, repet, alte două contracte de muncă.

Tânărului Ionescu i-a mers bine în ultimii ani şi a reuşit să plaseze o sumă de bani într-un cont de economii, iar banca îi oferă pentru acesta o dobândă. Din nou, de la 1 ianuarie 2018 acesta ar urma să datoreze 10% CASS calculat la nivelul salariului minim brut şi pentru veniturile din dobânzi, pe lângă impozitul clasic pe venit – 10 în loc de 16%.

În concluzie, „tupeul“ tânărului Ionescu, de a lucra şi ca angajat, şi pe drepturi de autor, de a deţine o miroîntreprindere şi a avea un plasament într-un cont de economii, se plăteşte în CAS şi CASS!

Ce servicii senzaţionale în sistemul public de sănătate va primi tânărul Ionescu, având în vedere că plăteşte statului român de cinci ori CAS, pentru cinci tipuri distincte de venit?

Este, evident, doar vina tânărului Ionescu! Acesta ar fi trebuit să îşi vadă de viaţă: să-şi alegaă un job la stat de 8 ore, să se uite măcar cinci ore pe seară la televizor şi să aştepte Legea Salarizării Unitare, eventual chiar şi veşti despre pensie de la doamna Olguţa. Tupeul tânărului Ionescu, se vede, se plăteşte consistent! Să sperăm că nu va avea nevoie, Doamne Fereşte!, de spitalizare în România!

Despre autor

George Onofrei